ASTRO-PSIHANALIZĂ: Sincronicitatea ca experienţa fenomenologicǎ (II)

Data primei publicari: 16 Decembrie 2011

        Psihanaliza, prin excelenţǎ poate face conexiunea în sens invers, de la efect la cauzǎ, readucând în conştient trǎirile intense care au tulburat fiinţa, uneori chiar înainte de a se fi constituit şi consolidat Eul viitoarei personalitǎţi. Depǎşind nivelul atins în cercetǎrile lor de Freud şi respectiv de Jung, în a surprinde în concepte „principiul legǎturilor”, şi pǎstrând ideea de a da întâietate stabilirii  semnificaţiei fenomenelor, vom putea rǎspunde astfel acelor întrebǎri la care psihanaliza  nu poate gǎsi un rǎspuns în ea însǎşi, tentatǎ fiind sǎ repete la nesfârşit întrebarea, pânǎ când inconştientul va rǎsufla (uşurat) pe undeva. Aşa cum au existat  cǎrţi de cǎpǎtâi ale unor epoci trecute, mǎ gândesc la „Profeţiile de la Celestine” de  James Redfield, ca la o carte de cǎpǎtâi a mileniului al treilea. Cartea are un impact artistic, estetic, asupra publicului, dar mai mult decât atât, pune în luminǎ o sintezǎ a nivelului atins de cunoaşterea ştiinţificǎ, filozoficǎ, culturalǎ şi misticǎ a lumii.  Ca şi „Viaţa şi Învǎţǎturile Maeştrilor din Extremul Orient” de Baird T. Spalding, „Profeţiile de la Celestine” a fost pentru mine cartea care  mi-a luminat mai bine calea pe care mǎ aflam deja, prin 2005, datoritǎ astrologiei. Se dovedeşte şi azi cǎ ne poate fi de folos, doar sǎ avem destulǎ rǎbdare sǎ ne aplecǎm asupra ei…

          Cele zece viziuni despre care este vorba, „dezbrǎcate” cât mai mult de ambalajul literar, aşa cum le voi reda prin fragmente, pot fi probate de oricine în propria viaţǎ, concomitent unei cure psihanalitice, aceasta având cu atât mai mult succes. De ce întâlnim nişte oameni, de ce repetǎm aceleaşi greşeli, ce scop au visele sau de ce ne lǎsǎm cuprinşi de reverii, de ce unii oameni nu mai sunt interesaţi de valorile materiale şi se pot hrǎni …cu zâmbete, de ce unii oameni iubesc pur şi simplu iar alţii vor doar sǎ fie iubiţi, de ce??…ş.a.m.d.. Sper ca fragmentele selectate de mine sǎ fie edificatoare, si sa redea esenta Viziunilor consemnate intr-un manuscris pierdut si regasit de un explorator in Peru.

I.(Masa critică) Prima Viziune ne propune sǎ devenim conştienţi decoincidenţele din viaţa noastră.

„N-ai avut niciodată vreo impresie sau intuiţie despre ceva ce vroiai să faci? Despre cursul pe care vroiai să-l ia viaţa ta? Şi să te întrebi cum s-ar putea întâmpla? Apoi, după ce aproape că ai uitat de asta şi te concentrezi asupra altor lucruri, dintr-o dată întâlneşti pe cineva, citeşti ceva sau mergi undeva, şi eşti condus exact către ocazia pe care o doreai. Ei bine, a continuat, după părerea acelui preot coincidenţele de acest fel se întâmplă tot mai frecvent şi atunci când se întâmplă ne izbesc, fiind mai mult decât ne puteam aştepta de la o şansă oarecare. Apar ca predestinate, programate, ca şi cum viaţa ne-ar fi condusă de o forţă inexplicabilă. Experienţa induce un sentiment al misterului, al aventurii şi, prin urmare, ne simţim mai vii. Preotul mi-a spus că aceasta este experienţa pe care o cunoaştem într-o străfulgerare, şi pe care încercăm să o manifestăm apoi tot timpul. Cu fiecare zi, tot mai mulţi oameni se conving că această mişcare misterioasă e reală şi că înseamnă ceva, că există ceva care se întâmplă dincolo de viaţa obişnuită, de fiecare zi. Această conştienţă este Prima Viziune”.

II.(Un prezent mai amplu)

„Chiar dacă uneori avem o intuiţie clară că în viaţă se petrec mai multe lucruri, modul nostru obişnuit de gândire spune că acestea sunt imposibil de cunoscut, şi ideea de conştienţă este dată la o parte. De aceea este necesară a Doua Viziune. Odată ce vom vedea perspectiva istorică a conştienţei noastre, totul va părea mai adevǎrat.”

„A Doua Viziune extinde conştienţa noastră asupra timpului istoric, a adăugat el. Ne arată cum să observăm cultura, nu numai din perspectiva vieţii noastre, ci şi din perspectiva întregului mileniu. Ne revelează preocuparea pe care am avut-o şi ne ridică deasupra ei. Tocmai ai experimentat această lungă istorie. Acum trăieşti într-un prezent mai amplu. Când priveşti omenirea acum, ar trebui să fii capabil să-i vezi obsesia, enorma preocupare pentru progresul economic”.

„A Doua Viziune face cu adevărat din conştienţă un lucru inevitabil. Am atins climatul scopului nostru cultural. Am îndeplinit ceea ce, ca şi colectivitate, am hotărât că era de făcut şi pe măsură ce acest lucru s-a întâmplat, preocuparea a scăzut şi s-a deşteptat în noi altceva. Aproape că văd încetinind avântul Epocii Moderne la apropierea sfârşitului de mileniu. Se conturează şi se întregeşte acum o obsesie veche de patru sute de ani. Am creat mijloacele siguranţei materiale şi acum pare-se că suntem gata – croiţi, de fapt – să aflăm de ce am făcut-o”.

III.(Este vorba despre energie)

 „Am tras concluzia, urmând gândirea lui Isaac Newton, că universul funcţionează întotdeauna într-un mod previzibil, ca o maşinărie uriaşă, pentru că la vremea respectivă doar atât s-a putut dovedi că este. Evenimentele care se petreceau simultan cu altele păreau să nu aibă relaţie cauzală şi se spunea că apar numai din întâmplare. Apoi au apărut două concepte care ne-au deschis din nou ochii asupra misterelor universului. S-a scris mult în ultimele decenii despre revoluţia din fizică, dar toate schimbările îşi au originea în două descoperiri majore: mecanica cuantică şi teoria relativităţii, a lui Albert Einstein. Munca de o viaţă a lui Einstein a demonstrat că noi percepem ca materie dură şi solidă ceva care este în cea mai mare parte spaţiu gol, cu un şablon energetic alergând prin el. Inclusiv corpurile noastre. Fizica cuantică a demonstrat că atunci când încercăm să descifrăm aceste şabloane energetice la scară tot mai fină, descoperim lucruri uluitoare. S-a dovedit experimental că atunci când reuşeşti să ajungi la particulele elementare şi încerci să le studiezi comportamentul, actul observării în sine alterează rezultatele, ca şi cum aceste particule elementare ar fi influenţate de aşteptările celui care face studiul. Acest lucru este perfect adevărat: particulele apar în locuri în care, teoretic, nu puteau ajunge, conform legilor universului cunoscute de noi, adică în două locuri diferite în acelaşi moment, sau înainte ori înapoi în timp, ceva de genul acesta. »

« Cu alte cuvinte, baza universului, esenţa lui, este un fel de energie maleabilă, care răspunde intenţiilor omului şi aşteptărilor lui, într-un fel care sfidează vechiul model mecanicist al universului, ca şi cum înseşi aşteptările respective cauzează fluxul energetic care curge în lume şi afectează alte sisteme energetice. Exact acest lucru îl explică A Treia Viziune ».

„O introducere foarte scurtă informa că A Treia Viziune aducea o altă înţelegere a universului fizic. Aceste cuvinte veneau ca un ecou la cele spuse de Sarah. Cândva, aproape de sfârşitul celui de-al doilea mileniu – suna prezicerea – oamenii vor descoperi o nouă formă de energie, care stă la baza tuturor lucrurilor şi care radiază din ele, inclusiv din noi înşine. M-am gândit câteva clipe la această idee, apoi am citit un lucru care m-a fascinat: Manuscrisul spunea că percepţia umană asupra acestei energii începe cu o mai mare sensibilitate la frumuseţe”.

„Percepţia frumuseţii este ca un fel de barometru care ne spune cât de aproape suntem de percepţia propriu-zisă a energiei. Este limpede, pentru că dacă vezi energia, îţi dai seama că face parte din acelaşi continuum ca şi frumuseţea”.

„Lucrurile pe care noi le percepem ca frumoase pot fi diferite, dar caracteristicile în sine pe care le atribuim acestor lucruri sunt aceleaşi. Uite, atunci când vezi ceva frumos, îţi apare ca o prezenţă mai clară, de o culoare mai vie, nu-i aşa? Iese în evidenţă, străluceşte. Acel ceva pare incredibil de viu în comparaţie cu monotonia din jur.”

“I-am pus câteva întrebări asupra cercetărilor sale viitoare, şi mi-a spus că doreşte să copieze această grădină la universitatea de la care provenea şi să înceapă studii de mai lungă durată, pentru a vedea dacă oamenii care consumă aceste plante au mai multă energie, o sănătate mai bună, o viaţă mai lungă. Pe măsură ce el vorbea, nu mă puteam abţine să nu mă uit din când în când la Marjorie. Dintr-o dată, mi s-a părut incredibil de frumoasă. Cu trupul lung şi slăbuţ, frumos chiar şi în blugii şi tricoul de toată ziua. Ochii şi părul îi erau castanii-închis şi bucle lungi îi încadrau faţa. Am simţit o puternică atracţie fizică. Exact în momentul în care am conştientizat această reacţie, ea a întors capul, m-a privit direct în ochi şi s-a îndepărtat de mine cu câţiva paşi.

-Marjorie a simţit schimbarea în câmpul tău. A fost un lucru vizibil. Am văzut-o şi eu, de aici.

-O schimbare în ce?

-În câmpul de energie care înconjoară corpul tău. Mulţi dintre noi au învăţat să vadă acest lucru, cel puţin dintr-un anumit punct de vedere. Când cineva are gânduri cu implicaţie sexuală, câmpul de energie a respectivului aproape că se aruncă asupra persoanei care constituie obiectul atracţiei sale.

Asta m-a izbit de-a binelea(…)”

IV. (Lupta pentru putere)

“(…)cred că lucrurile se întâmplă exact cum spune Manuscrisul, adică ne schimbăm perspectiva asupra lumii. Văd asta şi în psihologie.

-Cum adica? A tras aer în piept.

-Domeniul meu este conflictul, studierea felurilor şi cauzelor pentru care oamenii se tratează unul pe altul cu atâta violenţă. Am ştiut întotdeauna că violenţa vine din nevoia umană de a-l controla şi a-l domina pe celălalt, dar numai recent am privit fenomenul acesta în interior, din punctul de vedere al conştiinţei individului. Ne-am întrebat ce se întâmplă în interiorul fiinţei umane şi ce o face să vrea să controleze o altă fiinţă. Am aflat că atunci când un individ merge către un altul şi se angajează într-o conversaţie – lucru care se petrece în lume de milioane de ori în fiecare zi – se întâmplă următorul fapt: la sfârşitul conversaţiei individul se simte mai puternic sau mai slab, depinde cum a decurs interacţiune dintre cei doi.

L-am privit mirat şi a părut stânjenit de discursul pe care tocmai îl ţinuse. I-am spus să continue.

-Din acest motiv, a adăugat el, oamenii manipulează tot timpul. Nu contează caracteristicile unei situaţii, subiectul abordat, suntem în stare să spunem orice e nevoie, pentru a domina conversaţia. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Dacă avem baftă şi punctul nostru de vedere e cel mai tare, vom primi un impuls psihologic. Cu alte cuvinte, nu încercăm să ne depăşim şi să ne controlăm unii pe alţii din vreun scop exterior, concret, pe care vrem să-l realizăm, ci pentru impulsul psihologic astfel câştigat. Acesta este motivul tuturor conflictelor iraţionale din lume, începând cu cele de la nivel individual şi terminând cu cele de nivel internaţional. Există un consens în domeniul meu de studiu, care spune că acest lucru apare acum în conştiinţa publică. Noi, oamenii, ne dăm acum seama cât de mult ne manipulăm unii pe alţii şi, în consecinţă, ne reevaluăm motivaţiile. Căutăm alte feluri de interacţiune. Eu cred că această reevaluare este o parte din noua viziune asupra lumii, despre care vorbeşte Manuscrisul.”

“(…)noi, oamenii, chiar inconştient, avem tendinţa de a-i controla şi a-i domina pe alţii. Vrem să ne adjudecăm energia care există între oameni. Asta ne remontează, ne face să ne simţim mai bine.

Wil privea fix drumul. Părea că dintr-o dată se gândeşte la altceva.

-De ce întrebi? Am continuat eu. Este aceasta A Patra Viziune? M-a privit.

-Nu chiar. Tu ai văzut fluxul energetic dintre oameni. Dar nu sunt sigur că ştii cum e când ţi se întâmplă ţie.

-Spune-mi atunci! Am zis, exasperat. Mă acuzi că nu vorbesc! A scoate o informaţie de la tine e ca şi cum ţi-aş extrage o măsea! Încerc de zile întregi să aflu ceva despre experienţele tale referitoare la Manuscris şi tot timpul mă laşi baltă. A râs, apoi mi-a zâmbit.

-Stabilisem ceva, dacă n-ai uitat. Am un motiv pentru care sunt aşa secretos. Una dintre Viziuni se ocupă cu interpretarea evenimentelor unor existenţe trecute. Totul este un proces de clarificare asupra a ceea ce eşti şi asupra scopului pentru care exişti pe această planetă. Aş vrea să aştept până ce ajungem la această Viziune, şi după aceea vom discuta trecutul meu.”

“Uneori, alte persoane vor ca noi să definim pentru ele o situaţie, şi pentru asta ne dau energia necesară, aşa cum a făcut Marjorie cu tine. ne fac să ne simţim mai puternici, dar vezi tu, „darul” acesta nu durează prea mult. Majoritatea oamenilor, chiar şi Marjorie, nu sunt destul de puternici ca să tot dea energie. De aceea relaţiile lor degenerează în luptă pentru putere. Oamenii îşi contopesc energiile, apoi se luptă să controleze totul. Cel care pierde plăteşte un preţ foarte mare. S-a oprit brusc şi m-a privit.

-Înţelegi acum A Patra Viziune? Gândeşte-te la ce ţi s-a întâmplat. ai văzut fluxul de energie dintre oameni şi te-ai întrebat ce e cu asta, apoi ai dat peste Reneau, care ţi-a spus că psihologii caută motivele pentru care oamenii încearcă să se controleze unii pe alţii. Această teorie a fost demonstrată de către familia peruană. Ai văzut că dominarea altora îl face pe cel ce domină să se simtă puternic şi atotştiutor, „sugând” energie de la cei pe care îi domină. Nu are importanţă că tu crezi că o face pentru binele celorlalţi – al copiilor de exemplu – care ar avea nevoie de control tot timpul. Stricăciunea s-a produs. Mai încolo, ai dat peste Jensen şi ţi-ai făcut idee despre cum se simte acest lucru. Ai văzut că atunci când cineva te domină psihic, parcă îţi ia minţile. Nu ai pierdut o polemică intelectuală cu Jensen. Nu. şi cu toate astea, toată puterea ta mentală s-a dus la el. din păcate, această violenţă psihică se întâmplă tot timpul în societate, deseori exercitată de către oameni bine intenţionaţi.

Am aprobat. Wil îmi rezumase experienţa cum nu se poate mai bine.

-Încearcă să înţelegi pe deplin A Patra Viziune, a continuat el. Vezi cum se potriveşte cu ceea ce ştii deja. A Treia Viziune ţi-a arătat că lumea fizică este un vast sistem energetic. Acum, A Patra îţi arată că foarte mult timp oamenii s-au bătut pentru singurul tip de energie la care sunt deschişi: cea care „curge” între ei. La asta s-a rezumat întotdeauna conflictul uman, indiferent de nivel: de la sâcâiala din familie şi de la serviciu, până la războaiele dintre naţiuni. Toate sunt rezultatul sentimentului de nesiguranţă, al slăbiciunii şi impulsului de a fura energia altuia pentru a te simţi bine.

-Ia stai! Am protestat. Unele războaie au trebuit să fie purtate: au fost drepte.

-Desigur. Dar unicul motiv pentru care un conflict nu poate fi rezolvat imediat este că una dintre părţi are o atitudine iraţională, în scop energetic.

-…. Hrana este primul mod în care se poate câştiga energie, a spus. Am dat din cap.

-Dar pentru a putea absorbi energia din hrană, aceasta trebuie să fie îngrijită, curată… Da… Şi să fie apreciată…   Părea să caute cuvântul potrivit.

-… savurată, a spus. Gustul este o poartă de trecere. Trebuie să apreciezi gustul. Acesta este rostul rugăciunii dinainte de masă. Nu e mulţumirea, ci e transformarea hrănirii într-o experienţă sfântă, pentru ca energia din hrană să intre în corpul tău”.

V. (mesajul misticilor) Iubirea

“-Primeşti energie şi în acelaşi timp dăruieşti energie copacului. L-am privit uluit.

-Dar energia copacului?

-Când apreciezi frumuseţea şi unicitatea lucrurilor, mi-a explicat el, atunci primeşti energie. Când ajungi la un nivel la care simţi iubire, atunci poţi să trimiţi energie înapoi, după cum doreşti.”

“-Rolul iubirii a fost greşit înţeles multă vreme. Iubirea nu este ceva ce noi trebuie să facem ca să fim buni, sau ca să facem lumea să fie mai bună, sau pentru că am avea vreo responsabilitate abstractă, sau pentru că ar fi bine să mai uităm de hedonism. Conectarea la energie este incitare, apoi euforie, apoi iubire. Găsirea energiei care să menţină această stare de iubire ajută în mod sigur lumea, dar ne ajută în primul rând pe noi, într-un mod mult mai direct. Este cel mai hedonist lucru pe care îl putem face.

“…pentru că ne simţim goliţi de energie, în imposibilitate de a mai face ceva. această lipsă de energie poate fi rezolvată, evident, prin conectare la surse mai înalte. Universul ne poate furniza tot ce ne trebuie, doar să ne deschidem către el. aceasta este revelaţia celei de A Cincea Viziuni. În ceea ce te priveşte pe tine, ai avut o experienţă mistică, prin care ai văzut o clipă măreţia energiei pe care o poţi dobândi. Această stare este ca un salt înaintea tuturor lucrurilor, ca o străfulgerarea asuprea viitorului. Nu o putem menţine prea mult. Odată ce încercăm să vorbim cu ceilalţi – care operează cu stări de conştiinţă normale – sau încercăm să trăim într-o lume în care se mai întâmplă conflicte, suntem scoşi din această stare superioară şi cădem înapoi, la nivelul nostru mai vechi. Apoi, trebuie să recâştigăm, pas cu pas, ceea ce am zărit pentru o fracţiune de secundă şi să reîncepem progresul spre conştiinţa ultimă. Dar pentru a face asta, trebuie să învăţăm să ne umplem cu energie în mod conştient, pentru că această energie aduce coincidenţele şi acestea ne ajută să stabilizăm noul nivel, să îl permanentizăm”.

“Trebuie să ne punem faţă în faţă cu propriul nostru mod de a-i controla pe alţii. Aminteşte-ţi, A Patra Viziune revelează faptul că omul a avut întotdeauna nevoie de energie şi a căutat să-i controleze pe alţii pentru a o dobândi. A Cincea Viziune spune că există şi surse alternative, dar nu putem fi conectaţi permanent la ele, atâta timp cât nu suntem conştienţi de metoda pe care noi, ca indivizi, o utilizăm pentru a-i controla pe alţii.Ori de câte ori cădem în acest prost obicei, ne deconectăm de la sursă. A scăpa de acest obicei nu e un lucru uşor, pentru că la început o facem întotdeauna inconştient. Cheia reuşitei este conştientizarea totală şi aceasta se face identificând felul nostru de a-i controla pe ceilalţi, control pe care l-am instituit încă din copilărie, pentru a atrage atenţia, pentru a face energia să vină către noi. Acest lucru l-am repetat toată viaţa. Eu numesc asta teatrul nostru de control inconştient. Spun „teatru” pentru că este o scenă familiară, ca o scenă de film, pentru care ne scriem scenariul de tineri. Apoi repetăm mereu scena, zilnic, fără a fi conştienţi de asta. Tot ceea ce ştim este că ni se întâmplă mereu aceleaşi lucruri. Şi problema e că tot repetând o singură scenă la nesfârşit, celelalte scene din filmul adevărat al vieţii noastre – marea aventură marcată de coincidenţe – nu se mai pot desfăşura. Noi oprim filmul atunci când repetăm acest mic teatru pentru a-i manipula pe alţii, pentru a le lua energia. Sanchez a încetinit puţin, încercând să ocolească nişte gropi de pe şosea. Mi-am dat seama că sunt frustrat. Nu ştiam cum funcţionează un teatru de control.”